Între sclavia confortabilă şi libertatea dureroasă
Neo, tu ești viitorul! Nu te uita zîmbind ironic la ecran, e vorba de tine, de cel pe care noi, cu invidie și compătimire, îl numim “corporatistul”.
Ai în jur de 30 de ani, o poziție în mid-management într-o firmă importantă, răspunzi pe fugă la mailuri de pe iPhone, te îmbeți cu colegii prin cîrciumi stilate, ai mașină de firmă și, evident, un apartament luat pe credit acum cîțiva ani. Visezi să ajungi în locul șefului tău cînd te culci, rupt de oboseală; visezi la viitoarea casă de vacanță înainte să te trezești dimineața. Da, e vorba de tine.
Neo, acum ai de ales între pastila roșie și pastila albastră. În mîna stîngă e pastila roșie. Dacă o alegi ai să-ți continui cariera fără să bănuiești vreodată că ești sclavul lor, că nu ești decît un corp a cărui valoare se măsoară în banii pe care-i produce. În timp ce ei te vor secătui de toată vitalitatea tinereții tale pe care o vor transforma în bani – cu care se hrănesc, în timp ce visînd să le iei locul ai să te transformi treptat într-o legumă fără nici o valoare, tu ai să fii fericit. Ai să te crezi însurat, responsabil, muncitor și împlinit. În realitate, doar un bou de povară care le ține angrenajul uriaș în mișcare, visînd în întuneric, fără speranță, fără viitor, dar n-ai să știi asta niciodată. Ai să fii fericit și, mai ales, liniștit. Un telespectator liniștit.
În mîna dreaptă e pastila albastră. Dacă o alegi, curînd ai să fii deconectat de la mașina lor de vise și ai să vezi adevărul despre viețile noastre în ferma lor de făcut bani. Pentru asta ai putea deveni dușmanul lor personal, pentru că adevărul le este inamic din principiu. Sau ai putea să le vezi în sfîrșit privirile lacome încercănate după nesfîrșite beții de putere și te vei înfiora. Ai să fii liber și ai să vezi adevărul, însă asta doare, Neo. Și răutatea lor doare ca o mîngîiere pe lîngă momentul atroce în care ai să-ți dai seama că singurul vinovat pentru viața ta greu de suportat de acum ești tu. Nu filmul pe care ei îl numesc criză sau ficțiunile despre care ei pretind că ar fi oameni politici. Vei înțelege că tu ești singurul vinovat.
Alege pastila albastră și ai să-ți plătești în continuare ratele la bancă pentru apartamentul pe care te forțezi să crezi că așa ți l-ai dorit toată viața, la fel ca acum. Ai să fii neliniștit în fiecare zi pentru că ai putea să-ți pierzi serviciul, la fel ca acum. Ai să pleci tîrziu de la birou, obosit și stresat, să te îmbeți nervos cu colegii tăi la fel de stresați ca și tine, cum faci și acum. Dar ai să fii liber pentru că nimeni nu te poate minți. Nu ai să fii sclavul nimănui, nici măcar al iluziilor tale despre liniște și fericire, Neo!
Alege între pastila din mîna stîngă și cea din mîna dreaptă, între sclavia confortabilă și libertatea dureroasă. Sau poți să te răsucești pe călcîie, să ne lași cu mîinile întinse și vom ști că avem de așteptat generația următoare, încă 20 de ani, pînă cînd unul dintre voi se va dezmetici și va înțelege că a alege e mai mult decît o oportunitate de a găsi un vinovat în locul nostru: e șansa să ne trezim.
PS: Da, Neo. Trăim într-o lume strîmbă în care albastrul e acum portocaliu. Dar nu e roșu, și asta contează!
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
DandyID
Blogger
Facebook
Linkedin
Picasa
Plaxo
Google Profiles
Twitter
Flickr
Ted
Yahoo! Profiles
YouTube
si bleen a lovit devastator dimineata asta
v-ati vorbit fratilor sa scrieti numai chestii colosale azi?
“Alege între pastila din mîna stîngă și cea din mîna dreaptă, între sclavia confortabilă și libertatea dureroasă. “
[...] De pe: Fish Eye [...]
Excelent. Eu am ales de mult, pe când pastila era albastră, iar realitatea pastilei roşii nu era de loc glossy. Et cognoscetis veritatem et veritas liberabit vos…
Pentru stahanoviştii corporate: “Et cognoscetis veritatem et veritas liberabit vos” înseamnă “and you will know the truth and the truth will set you free”
Fii un deconectat destept de la Matrixul lui Ilici.
[...] This post was mentioned on Twitter by Florin Cojocariu, Fish Eye. Fish Eye said: fish-eye post: Matricea corporatistului român. Un apel la trezire.: Neo, tu ești viitorul! Nu te uita zîmbind ir… http://bit.ly/87Bqrl [...]
Excelent textul! E a doua bucurie pe ziua de azi. Primul e cel scris de Bleen.
Cred că Matrix e o parabolă dintre cele mai zguduitoare. Ca unul dezombilicat demult de Mitră (aşa se zice pe româneşte) văd clar cum se încearcă replacentarea electorilor. Azi, la Parlament, pactul Hrebentropp-Mototolov. Mototolov se prelinge după modelul: la placente înainte, la buboi înapoi.
hmmmmmm…. eu am ales varianta Through the Looking Glass. În mâna stângă o felie de ciupercă, în mâna dreaptă o felie de ciupercă. Spre finalul poveştii toţi sunt nişte biete cărţi de joc. Ne purtăm cu toţii de parcă sclavia noastră ar dura la infinit.
@preshca: Si stii tu ca nu dureaza? Ai asistat la momentul in care se termina? Apropos de sclavie, aveam o parere mult mai buna despre Sergiu Toader. Daca il intilnesti transmite-i niste respect. Va avea nevoie.
@Florin: Nu ştiu la alţii cum e, dar eu mi-am aranjat restul morţii în afara realităţii.
Mda, si eu aveam motive sa am o parere mai buna despre Sergiu. Probabil ca iti aduci aminte despre experimentul Milgram. Pune-i omului un bici in mana si spune-i ca e perfect justificat sa-l foloseasca. Pentru binele corpocratiei. Pentru a salva planeta de lene. Si il va folosi. Daca te exprimi de pe o pozitie de putere. Si cultura asta a biciului se va propaga de sus in jos in corporatie, ca un bulgare de zapada. Cu cat shefuletzu e mai mic, cu atat va pocni mai cu ravna din bici.
Da, prietene, am sa iau pastila albastra. Am luat la pastile albastre de am inceput sa am alergie. Numai albastre am luat, pe cuvantul meu. Sau asa am crezut. Pastila albastra trecuta de exemplu (de acu o saptamana) nici nu mi-a trecut de esofag si s-a transformat in pastila rosie. Oi fi eu daltonist.
@sorinm: schimba-ti si tu nickul, ma ia cu fiori cind il vad aici:) tu nu esti corporatist prietene, n-ai nevoie de pastile. La tine tot creierul e albastru, altfel ramineai in invatamintul socialist si nu-ti chinuiai maturitatea cu stim noi cine. asa ca lasa vrajeala.
Frumos! Felicitari!
@florin Gata, nickul s-a schimbat. Mi-era lene sa scriu dar iti inteleg idiosincrazia. Vrajeala zici?
am nevoie de pastile, aveti voi ?
cucui invarte trabucu’ ala sa sa vaza ca e cubanez nu dala facut in china cum are toti cocalarii, ca d’ala chinezesc am si io.
(sper ca tii la tavaleala si nu am de gand sa ma pun cu tine, da prea e servita aia cu trabucu)
Te astept pe neuronos, sa faci exorcizari de blog si cursuri de alfabetizare
sau
sa pui o caramida, ca al dracu’ e nevoie !
cu respect
Foarte fain textul. Nu pentru ca nu-mi plac pastilele rosii, ci pentru ca-mi place libertatea. Constienta.
@neuronos. Fotografia a fost facuta de Dia Radu, la Anonimu, cu teleu’, de la fo 30 metri, fara ca eu sa stiu. Parol! Iar trabucul e cubanez d-ala in bulk, pentru workeri. Hosé Piedras. Ieftineala. De-aia si stateam mai acana, ca sa nu ma amestec cu aia cu Cohibe si pipe cu VO Larsen.
Culoarea pastilei nu conteaza – ce conteaza, e ca ai luat-o.
http://www.moviesounds.com/matrix/hearthat.mp3