Războiul total
Eu sînt de părere că e bine că s-a depășit orice limită acceptabilă. Doar așa putem vedea cu claritate cine în ce tabără e, dacă jurnalistul x e doar naiv sau cumpărat. Perdeaua de fum care acoperea mișcările de trupe se risipește, pe cîmpul de bătaie intră tancurile. Nici n-am sa discut despre autenticitatea filmului. Părerea mea e că pleacă de la o jumătate de adevăr, gestul n-a fost violent, și că e un trucaj. Atît. Timpul le va lămuri. De ieri seară însă nu-mi dau pace trei întrebari:
- De ce a avut nevoie Patriciu să iasă el pe scenă ca primadonă în acest scandal? De ce nu a lăsat sutele de ziariști cumpărați și cu suflet și cu creier să facă ce știu destul de bine, dealtfel, să facă?
- Ce se întîmplă cu Johanis? Omul care e cheia alianței dintre PSD și PNL, motivul pentru care PNL-ul a “cedat” mariajului cu PSD, nu e în țară, după afirmația lui Băsescu.
- Pe cine au mai enervat Patriciu, Voiculescu și cu Vântu? A crede că doar Băsescu e deranjat de o Românie condusă de trei bișnițari*, e o naivitate. Dacă mogulii o încasează nu e neapărat opera lui Băsescu.
Ce pot, deocamdată,să-mi răspund:
- ca orice catastrofă, e o combinație de elemente nefaste, simultane: a) orgoliul, remarcat foarte bine de Alina Mungiu. Să fii cel mai bogat om din România și să nu crezi că ești și cel mai deștept și că orice faci e bine, e greu. Patriciu a crezut că are suficientă greutate ca să dea și credibilitate oricărui fel de atac b) panica, amintită aici de ITM. Nu i-aș spune disperare, omul e prea încrezut ca să fie disperat. Ceva însă l-a forțat să atace în grabă c) prostie. Politic vorbind Patriciu e de-a dreptul oligofren. Absolut toate pozițiile sale politice, începînd din anii 90, au fost pierzătoare. Pe Tăriceanu l-a anihilat definitiv și sînt oameni care au văzut în sprijinul acordat lui Antonescu sfîrșitul carierei politice a acestuia.
- Johanis a început să-și dea seama în ce se bagă. Sau a fost chemat la băi, la Berlin, să se calmeze. Sau e ținut ascuns pentru actul final.
- Pe resursele Romăniei nu se bat doar rușii. E, vorba ceea, piață liberă. Două exemple: UE are rusofilii ei, suficienți, ca să mai vrea încă un președinte cu facturi de plată de Moscova. Iar prin PSD nu sînt numai oameni mulțumiți de Vanghelie și Iliescu care mai așteaptă cinci ani de falimente sub un Geonă care i-a trădat. Mai țineți minte cine l-a propulsat pe Geoană în capul mesei?
*Îi numesc bișnițari nu în sens peiorativ ci la propriu. Banii făcuți de mogulii noștri provin numai din speculații cu informațiile și banii statului. Nici unul nu a inventat nimic, nu produce nimic, nu adaugă plus-valoare. Din contra.
Să așteptăm liniștiți sfîrșitul bătăliei, mai e puțin.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
DandyID
Blogger
Facebook
Linkedin
Picasa
Plaxo
Google Profiles
Twitter
Flickr
Ted
Yahoo! Profiles
YouTube
Excelent articol. Felicitari!
bisnitari, da. excelent…
Cum adica n-a inventat nimic Patriciu?! A inventat cumpararea rafinariei cu banii rafinariei! Si a mai ramas si cu bani! Pai, zici tu ca nu-i o idee geniala sa pretinzi si sa primesti creantele africane si contravaloarea petrolului pompat in conducte de pe vremea cand, la PetroMidia, eram cu totii proprietari, producatori si beneficiari? Cred ca esti putin subiectiv…
filmuleţul ăsta e o lucire dincolo de gaura cheii care mă înspăimântă.
dincolo e faptul că e ţintit atât de precis în emoţionalul colectiv al boborului român…
Iar cu cartea despre care a scris Catavencu, intr-adevar, nu a plagiat. I-a vandut un smecher manuscrisul care ii daduse ‘print’ de pe internet. Iti dai seama ce tupeu pe ala!
- Domnule Patriciu, va rog, ajutati-ma sa public o carte!
- Ce carte?
- O carte in care am adunat toate ideile mele liberale despre economie.
- Ham! Interesant…
- Zau asa, sunt idei de o inestimabila valoare care trebuie sa ajunga neaparat la toti politicienii si antreprenorii romani! Toata viata mi-am dedicat-o acestei carti si va dati seama de ce nu am putut s-o public inainte de ‘90. Nici timp de afaceri nu am avut din ‘90 incoace… Uitati, la o adica, ati putea sa o semnati chiar dumneavoastra…
- Mda, lasa-ma sa ma uit pe ea…
(Scena 2. Patriciu singur cu picioarele pe birou. Are manuscrisul pe burta si o foaie in mana)
- Alo, Horica! (Horia Rusu – nn) Ba, sa vezi ce carte interesanta am scris noi doi!
Foarte bine punctat Florin!
Nefiind putință de comentat articolul lui Ducu Hâncu pe blogary, îi adresez felicitări aici. Eram deja în America atunci cînd s-a întîmplat chestia asta și îmi aduc perfect de bine evenimentul Și atunci a existat o contrareacție destul de semnificativă care, corelată cu prestația stupidă a lui Kerry, acest Joiană Prostănac american, a dus la victoria suficient de clară a lui Dabăliu. Repetiția e mama studiului, așadar studiul e copilul repetiției, right?
http://aathanor.net/blogary/blog/2009/11/27/2004-sau-ploiești-aceasta-america/
[...] Fish Eye Tagged with: Dinu Patriciu, frame, pumn, Traian Băsescu [...]
Pot sa ma psi si eu contra Vantului?
pish.